MUAY-THAI sau Boxul Thailandez, sport national thailandez, este un stil de lupta din categoria artelor martiale, care implica doar pumnii, picioarele, coatele si genunchii.

   MUAY-THAI, tradus mai larg înseamna modul de a lupta om la om fara arme al thailandezilor. În ultima vreme, termenul a dobândit o conotatie de "sport sângeros", "lupta brutala" sau chiar "lupta fara reguli", lucru destul de adevarat cu numai câteva generatii în urma.

MUAY-THAI înseamna, daca depasim cliseele vehiculate în filmele de arte martiale, poate cea mai complexa si completa arta a luptei om la om prin schimb de lovituri. În Thailanda el mai este denumit "arta celor 8 arme", aceasta referindu-se la posibilitatea luptatorilor de a utiliza aproape tot ce poate fi "proiectil", într-o lupta : pumnii, picioarele, coatele si genunchii. În paralel cu lupta fara arme, în Thailanda se studiaza KRABBI KRABBONG - arta luptei cu arme albe, derivata din armele traditionale utilizate în Evul Mediu, precum si multe discipline anexe - tehnica proiectiilor, procedeelor articulare si luptei la sol, masaj, medicina luptatorilor, tehnici de meditatie, sportul având dintotdeauna o conotatie religioasa si rituala în tara de origine.

Partea veche a istoriei MUAY-THAI se pierde în negura timpurilor. Se ştie că regele Naresuan, cel mai faimos monarh al dinastiei Ayutthaya, cu 35 de regi între 1350-1767 (Naresuan a domnit la jumătatea secolului al XVI-lea), a fost ostatec în Birmania ca tânăr prinţ moştenitor şi s-a impus în faţa luptătorilor birmani prin arta superioară a luptei om la om. Există şi multe alte evidenţe fragmentare ale practicării artelor marţiale la nivel naţional în perioada veche a istoriei Siamului. Ulterior, Birmania a invadat Thailanda şi a distrus dinastia Ayutthaya. Dar şi atunci, un prizonier de război Thai, face performanţă incredibilă, la un festival al luptelor organizat de regele birman, învingând 10 dintre cei mai buni birmani, unul dupa altul, atrăgându-şi favoarea regelui inamic însuşi. Acesta era Khanomtom, luptător cu care MUAY-THAI intră în perioada istoriei scrise şi a mărturiilor consemnate de cronici. De la mijlocul secolului 18 până acum, când au avut loc aceste evenimente, au trecut aproape 300 de ani şi totuşi toţi practicanţii de azi privesc personajele acestei perioade neguroase ca pe adevăraţi eroi naţionali, cărora li s-au închinat temple, aproape ca unor semizei ai antichităţii. Birmania şi Cambodgia, ţări mai vitregite de soartă pentru că nu şi-au putut păstra aşa uşor continuitatea politică, au conservat până azi forme de luptă mai aproape de vremurile primitive, unde "echipamentul" seamană cu cel din MUAY-THAI de pe vremuri, iar luptele au conotaţia originară - "învingator e cel care rămâne în picioare". Dispreţuite sau persecutate în perioada modernă, ele nu au beneficiat de statutul de recunoaştere şi organizare naţională al MUAY-THAI şi de aceea sunt mai puţin cunoscute. Însă azi aceste discipline tind să intre în coexistenţă mai puţin duşmănoasă cu MUAY-THAI, care odinioară era instrumentul de luptă al rivalilor thailandezi şi să capete şi ele un caracter mai puţin războinic şi mai mult sportiv.
Ca patrimoniu cultural, MUAY-THAI este revendicat si legitimat ca sport national al Thailandei. Sunt sute de mii de practicanti în tara de bastina - majoritatea luptatori cu statut profesionist sau în devenire. Atât casa regala, prin însusi regele si printul mostenitor, cât si preotii buddhisti, sunt parte integranta din autoritatile tutelare ale MUAY-THAI de la origini pâna azi. "Cupa regelui", "Cupa reginei", "Cupa principelui mostenitor" si alte evenimente patronate de personalitatile politice ale tarii sunt evenimente care dobândesc prestigiu international, fiind locul unde se formeaza cariere spectaculoase si se dobândeste un renume, cel putin pentru Thailanda, ridicat la statut de legenda. Exista milioane de practicanti si fani în toata lumea, iar unele formate profesioniste derivate din MUAY-THAI sunt printre cele mai populare emisiuni TV de sporturi de lupta, încât se poate vorbi de un adevarat fenomen media.
Tehnicile MUAY-THAI
Pâna în anii '30 ai secolului trecut, MUAY-THAI era practicat în forme foarte dure, cu foarte putine limitari. Erau permise loviturile în orice organe vitale, inclusiv genitale, o gama mult mai vasta de proiectii decât azi, protectiile erau practic inexistente cu exceptia unor bandaje din sfori sau fâsii de piele învelite în jurul pumnului si uneori a unei parti a antebratelor. Acestea mai degraba limitau accidentarile celui care lovea, decât ale celui care era lovit... cu atât mai mult cu cât se adaugau materiale abrazive pentru a spori efectul de a taia pielea sub lovitura ! Desigur, numarul luptelor terminate cu uciderea sau ranirea grava a luptatorilor era mare. Odata cu acceptarea altor norme sociale, mai aproape de modernitate, tinzând sa puna viata umana la alte valori decât în perioadele de neîncetate razboaie ale trecutului, MUAY-THAI a devenit un sport. Foarte dur, dar cu norme de siguranta care, paradoxal, îl fac mai putin periculos decât multe sporturi considerate inofensive - decesele accidentale sunt mai putine decât în rugby sau fotbalul american, de exemplu. Dar lupta ramâne lupta si cine se urca în ring contra unui thaiboxer experimentat fara sa stie ce face, va avea de stat acolo foarte putin timp în picioare !

MUAY-THAI modern limiteaza proiectiile - si anume luptatorii nu au permisiunea de a trimite adversarul la sol decât într-un numar foarte mic de situatii si cu un numar foarte limitat de procedee, iar lupta nu continua la sol. Sunt interzise de asemenea procedeele apartinand de sfera "trânte - lupte libere - judo", adica sugrumari, procedee articulare sau lovirea adversarului la sol ca în formele de lupta mixta gen "Mixed Martial Arts". MUAY-THAI este deci un sport de lupta "stand-up" adica unde se practica numai schimbul de lovituri în picioare, fiind însa aproape cel mai permisiv si dur dintre cele de acest tip, existente.

Principalele norme de siguranta actuale sunt limitarea duratei luptei, introducerea reprizelor si a pauzei de sfârsit de repriza, a categoriilor de greutate, portul obligatoriu al manusilor de box, al protectiei dentare si cochiliei, prezenta arbitrului si interventia în momente critice, în mod similar cu boxul profesionist (numaratoare pâna la 8, daca sportivul e în dificultate, la 10 se declara KO), introducerea judecatorilor asfel încât se pot adjudeca victorii la puncte (în trecut, ca si în boxul european, lupta se desfasura pâna la incapacitatea sau abandonul unuia din luptatori). Meciurile în Thailanda au numai regim profesionist, notiunea de "amator" fiind practic o inventie recenta de origine europeana. Profesionistii lupta 5 reprize de 3 minute, cu pauze de un minut si jumatate. În regim amator (mai mult în Europa si pe scena internationala) sunt clase cu aceeasi semnificatie ca în fotbal - si anume, clasa "C" (similara întrutotul diviziei C), lupta în formatul a 3 reprize de 2 minute, clasa B (de tranzitie la profesionisti) - 5 reprize a 2 minute, iar meciurile profesioniste propriu-zise sunt considerate "clasa A" - similara din nou diviziei cu acelasi nume. În clasa C, loviturile de genunchi sunt uneori limitate ca tinta sau ca numar, iar cele de cot sunt interzise si în clasa B si în majoritatea meciurilor de clasa A din afara Thailandei, datorita frecventei mari a accidentelor induse de lovituri de cot. Privit cu oarecare neîncredere de thailandezi, ca o diluare a sportului, formatul de amatori a fost sustinut de mai multe organizatii internationale formate în afara tarii de origine si chiar în Thailanda, prin promovarea de campionate de amatori. În ciuda unei oarecare reticente cu care au fost privite, ele au facut posibila patrunderea MUAY-THAI în tarile unde normele generale ale sportului de lupta sunt restrictive cu competitiile de acest fel, precum si o evolutie mai "blânda" a sportivilor din tari cu mai putina traditie înainte de a se putea lansa în scena profesionista. WMC (World Muay Thai Council) este la ora actuala organizatia principala, agreeata de guvernul thailandez, care supervizeaza meciurile profesioniste internationale de clasa A (ca o echivalare aproximativa, WMC este întrucâtva echivalentul FIFA pentru diviziile A nationale, desi pluralismul organizatiilor este mult mai mare decât în alte sporturi consacrate international). Organizatiile de amatori au un statut mai putin clar, comunicate recente indicând ca autoritatile au agreeat functionarea unui corp mediator între organizatiile internationale pentru disciplina de amatori, pentru a pune capat unor dispute destul de lungi privind legitimitatea sanctionarii MUAY-THAI de amatori. În formatul de amatori, protectiile sunt extensiv folosite (de unde neplacerea cunoscatorilor si puristilor MUAY-THAI profesionist, în a accepta aceste formate), si anume se folosesc casti, pieptare, protectii pentru tibie.
 

KICK BOX
In cadrul C.S.Impact, kick-box-ul este promovat incepand cu anul 2000, ca sport de contact competitional.
Kick-box-ul este un sistem de lupta care a preluat elemente tehnice, metodologice si psihologice din muay-thai si box englezesc, fiind apreciat datorita dinamismului sportivilor in lupta.
Printre promotorii kick-box-ului in lume se numara nume mari in artele martiale, precum:JOE LEWIS, BIL WALLACE, CHUCK NORRIS, BENNY”THE JET”URQUIDEZ, DOMINIQUE VALERA”THE KING”, BOB WALL, BRUCE LEE, etc.
Cele mai puternice scoli de kick-box din lume sunt:olandeza, franceza, ruseasca.
In Romania kick-boxul se practica sub tutela FRAMC, condusa de D-nul Mircea Boldea, competitiile fiind structurate pe urmatoarele sisteme de lupta:
-Semi-Contact
-Light-Contact
-First-Contact
-Full-Contact
-Low-Kick
   Kick-box-ul este un sport relativ usor de invatat, cu priza mare la public, se potriveste stilului de viata modern, antrenamentele neavand rigiditatea celor din salile de arte martiale traditionale.